La ce ne ajută inteligența?

Cel mai simplu răspuns este că inteligența ne ajută în rezolvarea de probleme și prin asta la adaptarea la mediu. Însă acest răspuns nu a mulțumit pe toată lumea, deoarece abilitățile cognitive superioare, cum ar fi imaginația, nu par să fie aptitudini absolut necesare pentru supraviețuire și adaptare, însă procesul evoluției le-a selectat că fiind importante.

  1. Ipoteza presiunilor sociale.

Teoria a fost dezvoltată de Robin Dunbar, antropolog, care afirmă că dezvoltarea comunităților din ce în ce mai mari de oameni s-a putut face doar cu ajutorul comportamentelor sociale superioare. Printre aceste comportamente sunt incluse: formarea coalițiilor, înșelătoria, altruismul.

Din momentul în care am început să trăim în comunități mai mari a fost necesar să avem strategii superioare de organizare, astfel încât să reușim să păstrăm coeziunea grupului și funcționalitatea lui, iar acest lucru a putut fi realizat cu ajutorul abilităților cognitive de nivel inalt.

  1. Iptoeza selecției sexuale.

Această ipoteză este cea care oferă în momentul prezent cea mai bună clarificare asupra subiectului. Din acest punct de vedere inteligența reprezintă un indicator al fitnessului individului.  Nivelul de inteligență poate oferi informații atât despre capacitățile de adaptare și rezolvare de probleme, dar și despre starea de sănătate a individului până la punctul în care a devenit viabil din punct de vedere al reproducerii.

Un nivel optim sau superior de inteligență ne spune că individul nu a suferit de anumite infecții în perioada de crestere si dezvoltare, traumatisme craniene, că a avut o dezvoltare corespunzătoare (alimentație, stimulare) lucruri care i-au permis creierului să evolueze din punct de vedere biologic fără probleme, astfel încât să poată susține apoi abilitățile cognitive superioare.

! Această ipoteză poate include și alte ipoteze care în mod normal sunt prezentate separate:

–           cum ar fi faptul că inteligența este dependența de mărimea creierului, asta arătând cât de dotat este individul.

–          Inteligența reprezintă un semnal al rezistenței la boli  – sistemul său imunitar a fost suficient de bun încât să reziste la anumite boli și infecții și poate fi transmis pe cale genetică și copilului; sau individul cu o inteligență superioară știe să facă diferență între sursele de hrană și apa sănătoase și cele nocive, are o capacitate anticipativă bună, previne anumite comportamente nesănătoase, poate construi un mediu mai sigur din punct de vedere al sănătății.

 

  1. Inteligența este un produs al schimbării dietei.

Independent de presiunile sociale sau de cele sexuale este posibil că accesul la surse de hrană mai complexe și mai adecvate  dezvoltării creierului să fi condus independent la un salt evolutiv.

Creierul este un mare consumator de energie, consumă aproximativ 20% din energia totală a organismului, iar din momentul în care datorită dietei am beneficiat de un surplus de nutrienți, creierul a putut folosi această energie pentru activități cognitive, care ulterior au dus la creșterea inteligenței.

 

  1. Încă o ipoteză care îmi place cum sună este cea a dezvoltării inteligenței că produs al unei curse de înarmare în vederea adaptării și a dobândirii unui avantaj asupra celorlalți.

Putem privi inteligență ca făcând parte dintr-un război rece, în care indivizii caută să își dezvolte abilitățile cognitive că răspuns la necesitatea de a face față concurenței.

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Creier, Psihologie evolutionista. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s