Schizofrenia – un cosmar din care nu te mai poti trezi

Cineva bolnav de schizofrenie isi descria la un moment dat viata cu aceasta boala ca pe un cosmar din care nu te mai poti trezi. Cred ca asa si este.

Descrierea schizofreniei cuprinde o multitudine de simptome, care suna uneori atat de abstract incat nu au nici un efect asupra empatiei noastre si asupra felului in care privim pe cineva care sufera de schizofrenie.

Putem sa intelegem ce sunt halucinatiile sau gandurile delirante, putem sa observam comportamentul dezorganizat sau aplatizarea afectiva, insa s-ar putea sa nu intelegem niciodata cum ar fi sa auzim o voce care ne spune lucruri ciudate, cum e sa credem ca cineva ne urmareste tot timpul si vrea sa ne faca rau, cum e ca propriul comportament sa ne scape de sub control sau sa nu ne putem bucura la lucrurile care in mod normal ne produc bucurie si sa ne traim tristetea la intamplari care ar trebui sa ne faca sa ne simtim tristi.

Ziua de astazi 10 Octombrie este in fiecare an dedicata Sanatatii Mintale, iar cea de astazi este in mod special dedicata persoanelor cu schizofrenie “Traind cu schizofrenia”

Desi nu pot spune ca stiu cum este sa ai schizofrenie, pot spune cate ceva despre care sunt dificultatile cu care se confrunta persoanele care traiesc  in Romania si sunt diagnosticate cu schizofrenie.

Fara sa mai fac apel la sursele stiintifice pot afirma ca viata unei persoane cu schizofrenie este mult mai grea in Romania decat in multe alte parti ale lumii si asta pentru ca traim intr-o societate mult mai intoleranta decat ne imaginam, pentru ca prejudecatile fata de cei care sunt diferiti de majoritate (persoane cu boala psihica, handicap fizic, alegeri sexual diferite etc) sunt printre cele mai mari probleme ale noastre, pentru ca persoanele cu boala psihica nu sunt incurajate din punct de vedere social si profesional, sunt izolate social de catre prieteni, potentiali angajatori si uneori chiar si de catre familie pe care “o face de ras”.

Ajutorul pe care statul il ofera in cele mai multe cazuri persoanelor cu schizofrenie este minimal, un ajutor de handicap si in anumite cazuri o pensie daca indeplineste anumite conditii. Incerc sa imi imaginez o persoana fara tulburare psihica traind cu ajutorul de handicap – 234 de lei – si mi se pare aproape imposibil, dar sa mai ma gandesc ca cineva care trece prin momente extrem de dificile si care in anumite situatii poate nu este foarte bine ancorat in realitate se poate descurca cu banii astia mi se pare “halucinant”( ca sa folosesc si eu un termen de can-can).

In sistemul medical, cel care ar trebui sa fie primul colac de salvare al persoanei bolnave, lucrurile nu sunt nici ele mai roz. Cineva cu diagnostic de schizofrenie de mai mult de 20 zeci de ani imi spunea la un moment dat ca “daca te simti bine si ceilalti se pot intelege cu tine esti tratat corespunzator, insa daca nu te simti bine, daca delirezi, daca tipi, daca esti incoerent nimeni nu se uita la tine si nimeni nu are grija de tine”. Cunosc cazuri in care persoane bolnave de schizofrenie nu vor sa isi faca tratamentul injectabil prescris de medic deoarece in trecut au fost batute pentru ca refuzau tratamentul injectabil.

Statisticile medicale spun ca viata unei persoane cu schizofrenie este in medie cu 10 ani mai scurta decat cea a persoanelor fara boala psihica, iar unul dintre  motive il reprezinta si faptul ca ingrijirea medicala este de o calitate mai proasta. Imaginati-va urmatoarea situatie: doi pacienti in camera de urgente a unui spital general si amandoi se plang de simptome specifice apendicitei, insa unul are internari la psihiatrie si diagnostic de schizofrenie, iar celalalt este o persoana fara boala psihica. Care credeti ca va fi examinat primul de catre medicul de garda?

Dificultatile prin care trece o persoana cu schizofrenie sunt mult mai numeroase decat mi-am propus eu sa prezint aici si in orice caz sunt mult mai greu de solutionat decat de prezentat. Insa ceea ce poate face fiecare dintre noi, chiar daca nu isi doreste sa ajute si sa se implice in mod direct este ca in primul rand sa nu le mai faca rau.

Cum ii poti face rau cuiva bolnav de schizofrenie:

  • Cand ii adresezi cuvinte jignitoare: spunandu-i nebun, dement, handicapat, schizofrenic
  • Cand te feresti de el: persoanelor cu schizofrenie le este atribuita mult mai multa agresivitate decat comit, ele sunt mai degraba victime ale agresiunii.
  • Cand nu ii iei in considerare parerea pe motiv ca este nebun. Poate avea o boala psihica, insa nu este prost.
  • Glumind pe seama bolii sale, facand misto de el.
  • Cand nu ii dai voie sa iti devina prieten pentru ca este “schizofrenic”

Putem sa ii ajutam daca ne dam voie sa fim un pic mai modesti si cu un grad mai inalt de smerenie (zice directorul Institutului National de Sanatate Mintala din S.U.A).

Unul dintre filmele care arata foarte emotionant cum poti fi alaturi de cineva bolnav de schizofrenie este The soloist si vi-l recomand cu caldura.

Posted in Uncategorized | 2 comentarii

Nu e niciodată prea devreme să comunici cu bebelușul tău

Prima axiomă a comunicării spune că Este imposibil să nu comunici. Însă, în ceea ce privește comunicarea cu copii nou-născuți este nevoie ca această comunicare sa fie una de calitate pentru ca aceștia sa deprindă limbajul într-o manieră adecvată.

Bebelușii au nevoie că părinții să fie atenți atunci când ei gânguresc.

Chiar dacă pentru un adult sunetele scoase de copil nu au nici un sens, este important pentru copil ca adultul care îl îngrijește să fie îi ofere atenție și să se implice alături de el în actul comunicării. Această atenție îl ajută pe copil să formeze sunete din ce în ce mai complexe și să învețe limbajul mai rapid.

Părinții care se implică în comunicarea cu bebelușii ajută la accelerarea procesului de vocalizare internă al copilului și la învățarea limbajului. Cercetările recente vin să contrazică ceea ce se credea în trecut, anume că învățarea comunicării este înnăscută și nu poate fi influențată de feedback-ul părinților.

„Nu este neapărat important faptul că mama răspunde comunicării cu bebelușul, ci felul în care răspunde aceasta” Julie Gros-Louis

Situațiile experimentale în care mamele au fost învățate să răspundă pozitiv, prin zâmbet și atingere, la comportamentele verbale ale copilului și la privirile directe ale acestora și-au ajutat copii să învețe mai repede limbajul decât un copil normal.

 

Sursa: http://medicalxpress.com/news/2014-08-parents-infant-babbling-child-language.html

 

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Autismul și excesul de sinapse la nivelul creierului

Într-o cercetare publicată în luna August în revista Neuron, o echipă de cercetători de la Columbia University Medical Centre au descoperit cムexistムun număr mai mare de sinapse în creierul tinerilor cu tulburări din spectrul autist. Sinapsele sunt necesare pentru neuronii sムse conecteze și sムcomunice unul cu celălalt, dar prea multe pot afecta grav funcționarea creierului.

Ύn dezvoltarea normală a creierului, existムun proces de „tăiere” naturală a sinapselor. S-a emis ipoteza că acest proces este perturbat la persoanele cu tulburări din spectrul autist.

În aceastムnouムlucrare, cercetătorii au testat ipoteza prin examinarea post-mortem a creierului la copii cu și făƒrムtulburări din spectrul autist. Echipa a descoperit că în copilăria târzie densitatea sinaptică a fost mai mult de 50% mai mare la cei cu tulburare din spectrul autist decât la cei cu o dezvoltare normală a creierului, și, uneori, această densitate sinaptică la persoanele cu tulburare din spectrul autist era cu până la două treimi mai mare. 

„Acest deficit în tăƒierea sinapselor care nu mai sunt necesare ar putea contribui la anomalii ale funcțiilor cognitive pe care oamenii le dobândesc în copilăƒria târzie, în adolescentă sau la maturitate, cum ar fi achiziția funcțiilor executive că: rațiunea, motivația, limbajul sau gândirea abstractă”.

 Cercetările efectuate, până în acest moment pe șoareci, au reușit să refacă acest proces de triere al neuronilor, cu ajutorul medicamentelor, iar comportamentele de tip autist au scăzut în intensitate. 

Sursa: http://bbrfoundation.org/brain-matters-discoveries/new-york-times-article-features-research-showing-an-excess-of-synapses-in

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Cele mai comune cinci mituri despre depresie

1. Depresia este sinonimă cu tristețea.

Chiar dacă tristețea reprezintă una dintre emoțiile cele mai des întâlnite în cazul depresiei nu este obligatoriu ca fiecare persoană cu depresie să treacă prin această stare. În anumite situații persoanele cu depresie pot să experimenteze stări de apatie sau gol interior, iar anxietatea reprezintă și ea unul dintre fenomenele ce acompaniază frecvent stările depresive producând o stare de tensiune interioară. 

2. Depresia este un semn de slăbiciune.

Acest mit reprezintă un efect al stigmatizării ce înconjoară fenomenul bolii psihice. Depresia este  „boală medicală complexă cu implicații biologice, psihologice și sociale”.
Faptul că majoritatea oamenilor trec prin stări depresive îi face să creadă că știu cum este să ai depresie în adevăratul sens al cuvântului și că au și soluțiile pentru această problemă, însă adevărul este că depresia nu ține de voință, de slăbiciune sau de putere, ci de prezența/absența unor neurotransmițători la nivelul creierului.

3. Depresia este întotdeauna contextuală.

În majoritatea situațiilor depresia are un eveniment exterior pe post de factor declanșator, însă acest lucru nu este întotdeauna necesar.

Situațiile de pierdere (deces, divorț, despărțire) sau de eșec pot constitui factori declanșatori ai depresiei, însă pot exista și episoade depresive care pot apărea fără vreo traumă evidentă. Tocmai de aceea este uneori dificil de înțeles de ce cineva despre care presupunem c㠀œare tot ce își doreşte suferă de depresie.

4. Depresia este doar în capul tău.

Depresia are o întreagă gamă de simptome care se manifestă la nivel corporal, iar aceste simptome își pun foarte mult amprenta asupra stării individului. De exemplu starea de oboseală cronică, dificultățile de respirație, indigestia, durerile musculare sunt parte din depresie la fel de mult precum sunt și stările de tristețe, plâns sau de neputință.

Această credința mi se pare o formă în plus de stigmatizare a bolilor psihice.

5. Dacă ești diagnosticat cu depresie vei fi nevoit să iei antidepresive pentru tot restul vieții.

Tratamentul eficient al depresiei implică atât tratament medicamentos, cât și psihoterapie, însă nici una dintre aceste forme de tratament nu reprezintă o condamnare a individului la un anumit stil de viață.

Perioada de tratament este stabilită de către medicul psihiatru împreună cu pacientul în funcție de felul în care acesta răspunde la tratament, de evoluția simptomelor în timp, de gravitatea simptomelor și complexitatea acestora.

Sursa: http://www.forbes.com/sites/daviddisalvo/2014/08/12/five-common-myths-about-depression/

Posted in Uncategorized | 2 comentarii

Legăturile sociale și longevitatea

Legăturile sociale și prietenii pe care îi avem ne prelungesc viața în mod semnificativ.

Un studiu longitudinal care analizează un număr de 148 de cercetări, pe un număr de aproximativ 300.000 de oameni, arată că indivizii cu mai puține legături sociale aveau cu aproximativ 50% șanse de deces în perioada de după studiu (în următorii 7.5 ani) decât persoanele cu legături sociale solide și bune.

Este posibil că și din această cauza media de viață a adulților cu probleme de sănătate mintală să fie mai mică decât cea a populației generale, având în vedere că numărul lor de prieteni tinde să se reducă în perioada de după debutul bolii psihice, la boli precum schizofrenia sau depresia.

În ceea ce privește felul în care grupul social influențează sănătatea fizică studiile de laborator au arătat că într-o situație stresantă presiunea sângelui și ritmul cardiac vor fi mai scăzute la indivizii care sunt împreună cu cineva care le este apropiat, iar alte experimente au arătat că sistemul imunitar este mai eficient la persoanele care au un grup de prieteni mai mare.

 

Sursa: http://content.time.com/time/health/article/0,8599,2006938,00.html?xid=rss-topstories

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

O sinucidere la 40 de secunde

Încearcă să numeri până la 40 și deja un om s-a sinucis în intervalul ăsta. Și nu numai atât, în acest timp alți 10-20 de oameni au au încercat să-și ia viața și nu au reușit.

Dacă ar fi să vorbim despre sinucidere, cel puțin în România, ar trebui să avem mai multe știri despre acest subiect decât despre crime, pentru că sunt mai multe decese cauzate de sinucideri decât decese cauzate de crime și accidente! În 2009 au avut loc 2286 de sinucideri, asta înseamnă aproape 6 sinucideri pe zi (6.2 mai exact), statistica Organizației Mondiale a Sănătății. Asta ne plasează pe locul 35 în lume în ceea ce privește sinuciderea. 

Sinuciderea, oricât de gravă ar fi că fenomen, este doar o consecință nefastă unor probleme mult mai grave.

De exemplu :

  1. Persoanele care suferă de depresie sau alte tulburări afective (tulburarea bipolară) au un risc de 20 de ori mai mare de a muri din cauza sinuciderii decât un individ din populația generală; aproape jumătate dintre persoanele care se sinucid suferă de depresie.
  2. Persoanele cu schizofrenie au o probabilitate mult mai mare de a se sinucide, de 10 ori mai mare decât populația generală și aproximativ 5% dintre persoanele cu schizofrenie se sinucid.
  3. Alte probleme psihice (tulburările de personalitate, stresul post-traumatic, tulburările de alimentație sau abuzul de substanță) cresc și ele incidența sinuciderilor.

De ce ar trebui să ne intereseze atât de mult că s-a sinucis un actor și nu ne interesează că se sinucid un milion de oameni anual, majoritatea din cauza problemelor de sănătate mintală?

În știrile despre sinuciderea recentă nu am văzut nici un avertisment despre faptul că un astfel de eveniment are drept consecință o creștere a numărului de persoane care încearcă să se sinucidă, nu am văzut promovarea unor servicii de consiliere pentru cei care au astfel de gânduri sau vreo campanie de psihoeducație despre ceea ce înseamnă sinuciderea și cum poți preveni un comportament de acest gen. 

De exemplu;

LINIE TELEFONICĂ DE CONSILIERE  PENTRU PREVENȚIA SUICIDULUI, număr de telefon GRATUIT  0800 801 200 (http://www.antisuicid.com/

Servicii de consiliere psihologică, socială și psihiatrică 031.40.11.444, apelabil din orice rețea fără suprataxe, de luni până vineri, intre orele 9.00 – 17.00. (www.estuar.org) 

0800.08.01.00  Linie de telefon anti-suicid în cadrul spitalului Alexandru Obregia

https://psihoeducatie.wordpress.com/2014/02/20/sinuciderea/ (Cum îți poți da seama că cineva plănuiește să se sinucidă + Mituri) 

http://www.antisuicid.com/mituri-legate-de-sinucidere/ (Mituri legate de sinucidere)

 

 

Posted in Uncategorized | Un comentariu

Stiluri de comunicare in cuplu

În ceea ce privește psihologia de cuplu John Gottman este privit ca un guru, munca sa având un impact major asupra felului în care vedem și tratăm în prezent relațiile de cuplu.

Teoriile sale au o valoare predictivă foarte înaltă în ceea ce privește durata și calitatea unei relații, în urma observațiilor și experimentelor sale științifice a putut să anticipeze cu o acuratețe uriașă (94%) care vor fi cuplurile care vor mai fi împreună și fericite sau nefericite/despărțite la câțiva ani după evaluare, indiferent dacă acele cupluri sunt heterosexuale sau homosexuale, cu o situație materială bună sau nu, cu sau fără copii.

Gottman împarte cuplurile în funcție de felul în care interacționează în „masters” și „disasters, adică în maeștri și catastrofe. Cele două categorii sunt separate de ceea ce partenerii pun, aduc în relație. Unii aduc în relație bunătate și generozitate, iar ceilalți dispreț, criticism și ostilitate.

Analizând cazurile de succes a observat o diferență semnificativă: „un obicei al minții pe care maeștrii îl au este că ei scanează, analizează mediul social pentru lucruri pe care le pot aprecia și pentru care le pot mulțumi celorlalți. Ei construiesc INTENȚIONAT o cultură a respectului și a aprecierii. Catastrofele scanează mediul social pentru greșelile partenerului.” (Gottman).

Este foarte importantă intenționalitatea partenerilor, conștientizarea comportamentelor care pot contribui la dezvoltarea relației de cuplu. Unul dintre motivele pentru care majoritatea cuplurilor eșuează este faptul că se pune foarte mare preț pe ideea că există undeva un partener perfect sau o parteneră perfectă, cu care noi ne potrivim, iar cel mai important pas este să găsim acea persoană și lucrurile vor merge „de la sine”.

 Teoria infirmă această fantasmă și de fapt cel mai important aspect al unei relații reușite este felul conștient în care alegem să investim și să construim relația. 

La capitolul comunicare sunt descrise patru tipare pe care partenerii le aplică în relaționare și care contribuie la dezvoltarea sau destructurarea cuplului:

1. Pasiv distructiv

2. Activ distructiv

3. Pasiv constructiv

4. Activ constructiv

Din perspectiva comunicării  este mult mai importantă modalitatea în care partenerii reacționează la reușitele partenerului, decât felul în care decurge comunicarea atunci când ceva nu este în regulă în relație.

Întru-un cuplu o veste de genul ” Am reușit să întru la facultatea de medicină” poate fi tratată în mai multe feluri:

– dacă partenerul alege să ignore vestea și să se orienteze către altceva și spune „Nu o să-ți vină să crezi ce veste minunată am primit eu ieri! Am câștigat un tricou gratis” comunicarea este de tip pasiv distructiv și relația va avea de suferit din cauza faptului că cei doi parteneri nu sunt conectați la starea emoțională a celuilalt.

– dacă partenerul aude și ține cont de evenimentul pozitiv al celuilalt dar îl minimalizează și răspunde cu jumătate de gură,avem de-a face cu un răspuns pasiv constructiv care ar putea fi „Este minunat” (în timp ce face altceva). Acest tipar conduce la distanțarea partenerilor în decursul timpului. 

– al treilea tip de răspuns este cel activ distructiv în care există interes autentic, însă acesta este mai degrabă orientat către partea negativă a veștii „Ești sigur că o să te descurci la facultatea de medicină? Acolo e mult de învățat!”.

– în cele din urmă avem de-a face și cu un tip de răspuns ce poate duce la o formă de dezvoltare a relației. Răspunsul de tip activ constructiv este cel în care partenerul se bucură și este interesat de reușita celuilalt „Este minunat, felicitări! Când ai aflat? Ce cursuri vei avea în primul semestru?!

Felul în care fiecare alege să comunice aduce beneficii sau costuri relației și partenerului pe termen lung. A sta într-o relație în care disprețul și critica reprezintă principalul mod de interacțiune reprezintă un risc de sănătate major, deoarece un astfel de comportament scade sistemul imunitar al individului și îl face mai predispus la diferite infecții sau chiar cancer. 

Sursa: http://www.theatlantic.com/health/archive/2014/06/happily-ever-after/372573/

Posted in Uncategorized | 3 comentarii